Asociatia Maria

Impresii si gandurie
 

In anul 1993 vizitam Romania pentru prima data si am avut ocazia sa lucrez ca voluntara intr-un spital de copii din Sighisoara. Intotdeauna mi-am dorit ca si acei copii sa se poata bucura de minunata experienta care inseamna vacanta la Lourdes. Au trecut ceva ani pana cand acest vis a devenit realitate.

Ultimii 8 ani ne-au oferit o bogată experienta si bucuria de a împărtasi atat de multe lucruri valoroase dar greu de explicat in cuvinte

Ne-am bucurat impreuna de distractie si petreceri, muzica, cantec si dans si ne-am simtit atat de bine alaturi de prietenii nostri romani. Multe prietenii s-au legat, avem multe amintiri frumoase si ne-am intors acasa cu multe lucruri minunate de povestit familiilor noastre.

Limba nu a fost o barieră. În unele locuri, aceasta a fost înlocuita cu un zâmbet sau o mană de ajutor sau doar stand alaturi in autocarul care ne ducea la munte sau la mare. Acolo, pe plaja am construit castele de nisip, ne-am balacit in mare sau am jucat fotbal si limba in care ne-am inteles a fost bucuria de a fi impreuna.

Copiii s-au amuzat incercand sa invete cateva cuvinte in engleza sau romana si astfel barierele de limba si cultura au disparut ca si cand n-ar fi existat niciodata.

Privim cu incredere spre viitor si ne dorim ca din ce in ce mai multi copii  sa ni se alature  multi ani de aici inainte. Bridget Mullens (seful grupului 32)

Un grup de copii simpatici si calzi, o echipă de adulti inimosi o ambiantă minunată. Din păcate uneori ploaia ne-a stricat planurile dar, tot datorită ei, am putut vizita locuri noi încântătoare. Saës Bernard (voluntar)

Multumesc bunulei Dumnezeu că am ajuns iarăsi în acest loc sfânt, Lourdes unde mă simt mult mai aproape de Fecioara Maria care îmi dă putere, sigurantă, fericire. Sunt bucuroasă că încă o dată am putut să împart aceste momente minunate cu prietenii, că am putut ajuta copiii si adolescentii care ne-au însotit.Ciulin Lavinia Lucrecia (voluntar)

Lourdes este locul unde întâlnesti cea mai multă iubire pe metru pătrat; aici înveti să iubesti si să dăruiesti mai mult decât ai crezut că poti s-o faci vreodată, aici îl redescoperi pe Dumnezeu într-un fel la care nu te-ai fi gândit, dar care îti place tare mult pentru că te face să te simti mai aproape de oameni; aici îi vezi pe toti zâmbind si întinzând o mână de ajutor către semenii lor; aici oamenii, desi vorbesc toate limbile pământului, se înteleg de minune, pentru că de fapt tot ceea ce se petrece la Lourdes este o MINUNE.Găitan Beatrice Lorena (voluntar)

Despre Lourdes si ce-am trăit acolo: - primul pelerinaj în care emotiile au iesit de-a valma din sufletul meu… - primul pelerinaj în care rugăciunea ‘Bucurăte Marie’ spusă în gând, în tăcere, tâsnea afară în lacrimi pentru suferinta celor aflati în suferintă... - locul unde bucuria si dragostea pentru el de lângă tine ia locul suferintei, frustrărilor si durerilor închise în noi… - locul unde simplitatea si naturaletea unei grote, a unui izvor de apă se întâlneste cu măretia impunătore a bisericilor din jur… - locul unde am cunoscut oameni din toate colturile lumii adusi acolo de o singură persoana, Fecioara Maria! - Locul unde pentru prima dată am îngrijit cu adevărat o persoană SPECIALĂ...o experientă de neuitat! Mii de multumiri pentru această oportunitate si pentru această săptămână minunată, pentru că mi-ati dat posibilitatea să simt si să trăiesc toate aceste lucruri alături de voi!Stefănescu Melania Floriana (voluntar)

De fiecare dată când revin la Lourdes la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria ms încearcă aceleasi emotii si trăiri. Pacea, simplitatea si totodată măretia lui dumnezeu sunt mereu prezente în acest loc sfânt. Dacă as fi fost singur în fata Grotei cu sigurantă că toate sentimentele si experientele mele s-ar fi redus mult, dar am avut si în acest an sansa de a ajuta si de a fi sprijinit de un grup, pot spune comunitate, care a fost extraordinară.Fiecare istorie de viatăpe care am aflat-o, fiecare nevoie pe care am încercat să o împlinesc, micile confesiuni, micile conflicte si mai ales marile bucurii pe care le-am trăit m-au ajutat să desăvâesesc rugăciunile mele si să mă abandonez încă un pic în mâinilse lui Dumnezeu slujind pe cel de lângă mine. Am redescoperit că marile comori se află de multe ori în vase de lut, vase care nu dezvăluie la prima vedere bogătia pe care o poartă, vase fragile si delicate. Tăria unui copil aflat în suferintă, dorinta lui de a depăsi bariere care pentru altii reprezintă realitătile banale de a merge, de a alerga, de a nu depinde de altii, m-au miscat si m-au determinat să reflectez mai mult asupra darului vietii si a valorii ei. Pelerinajul acesta mă ajută să construiesc omul si crestinul din mine, să mă pot bucura de lucrurile simple din viată si să-l laud pe Dumnezeu pentru faptul că m-a chemat pe nume pentru a fi mai aproape de El si pentru a fi martor al DRAGOSTEI Lui fată de noi toti. Stefănescu Eugen Stefan (voluntar)

Este un privilegiu pentru noi să ne aflăm aici într-un an marcat de semnificatii (se împlinesc 150 de ani de la aparitia Fecioarei Maria la Lourdes) cu atât mai mult cu cât anul acesta aniversăm 10 ani de când prietenii nostri ne-au chemat să împărtăsim alături de ei miracolul din Lourdes.Popa Adriana (seful grupului)

Îmi amintesc cu câtă de nesigurantă si scepticism priveam acest proiect acum 16 ani când m-am întâlnit pentru prima dată pe aeroport, în drum spre Lourdes, cu trei dintre asistentii voluntari cu care împreună formăm astăzi nucleul grupului 640 din România (Adriana, Gabi si Dan). Nici o clipă nu mi-am imaginat atunci că dorinta lui Bridgit de a forma în România un grup de pelerini la fel cu toate celelalte din HCPT va deveni realitate. Stiam că nouă ne va fi greu să convingem pe cineva că acest pelerinaj este altceva decât o simplă excursie. Dar Bridget a găsit întotdeauna o solutie, oameni inimosi care au îteles că acolo copiii sunt înconjurati de multă dragoste, că dacă există iubire si generozitate minunile nu sunt imposibile. Nu stiu ce a fost mai puternică, dorinta ei sau curajul nostru de a înfrunta birocratia, prejudecătile, greutătile, încercări la care am fost cu totii supusi, copii si asistenti voluntari. Poate că D-zeu voia să ne încerce, să vadă cât de puternici suntem si cât de mare este dorinta noastră, pentru a ne dovedi în final că drumul nostru acolo este acceptat de El. Peste 60 de copii ne-au însotit de-alungul timpului (cu foarte multi tinem legătura încă, multi au devenit prieteni, Raymond este în sufletele si inimile noastre chiar dacă ne-a părăsit) si au trăit alături de noi momente de neuitat, mărturisite in cuvinte sau doar citite in privirea lor. Zâmbetul lor, bucuria de a comunica si descoperi că nu sunt singuri, că cei din jur îi înteleg, le pasă si le oferă dragoste, pentru ei si pentru cei care vor mai fi trebuie să continuăm. Cine stie, poate unii dintre noi vor sărbători intr-o zi a 50-ea aniversare asa cum îmi mărturisea un bătrânel, unul dintre veteranii acestui pelerinaj. Le multumesc părintilor că au avut încredere în noi, le multumesc copiilor că ne-au oferit prilejul să le dăruim iubire, întelegere, compasiune, prietenie, le multumesc celor peste 30 de asistenti voluntari, preoti si surori, oameni minunati cu care am trăit momente de neuitat, tuturor si fiecăruia în parte le multumesc pentru că si datorită lor astăzi nu-mi pot imagina un an fără ‚O săptămână cu Maria’ la Lourdes.Ionită Elena (presedinte asociatia Maria)

Am trăit un pelerinaj!

Am plecat departe! Departe de locul in care trăiesc urcusul si coborâsul... M-am retras pentru un moment spre mausul meu. Alături de ucenicul lui Isus, Cleopa, am purces si eu un pic retrăgându-mă putin... Pe acest drum pe care am pornit la un moment dat am fost ridicat de cineva si ocrotit pana când, la un moment dat, l-am privit cu alti ochi. La Lourdes in fiecare an atunci când se sărbătoreste Învierea Domnului, niste ucenici curajosi ai Invadatorului Isus care a murit si a înviat pentru oameni, organizează un mare pelerinaj la care sunt invitati sa vina in special copii cu dizabilităti însotiti fireste de persoane care sa se îngrijească de ei. Grupul din România din care am făcut si eu parte si-a întâlnit privirea cu multi alti ucenici care doreau sa trăiască bucuria de a fi împreuna si de a fi mângâiati de prezenta celui Înviat. Ei veneau din Marea Britanie, din Statele Unite ale Americii, Din Croatia si din Slovacia. Împreuna ne-am rugat, am cântat, ne-am plimbat, ne-am mascat... Asa cum ucenicii lui Isus au rămas dezamăgiti poate si noi am avut lipsurile noastre... Dar ce minunat ca Cel Prea-Inalt lucrează asa bine cu cei limitati si lipsiti si se pare că îi preferă… Acum sper ca am interes mai bine ce înseamnă darul vietii, ce înseamnă a fi valoros, dincolo de ce cultura ai, de cat de mult vorbesti, de cat de bine judeci lucrurile, de cat de rentabil esti... Am inteles ca viata face mult, mult mai mult decât atât... Si sunt tare bucuros ca am inteles asta! Parintele Lucian Abalintoaiei  

Cautare


















Asociatia Maria Made by Irina & Tamara